prietenia

Cred ca prietenia este poate FAPTUL ESENTIAL al vietii. Prietenia, are un avantaj in fatza dragostei: nu are nevoie de nici o dovada. In cazul dragostei, esti mereu ingrijorat daca esti iubit sau nu, esti mereu trist, anxios, in timp ce in prietenie poti sa nu-ti fi vazut un prieten mai bine de un an. El te-ar fi putut chiar desconsidera. Ar fi putut incerca sa te evite. Dar, daca esti prietenul lui si stii ca el e prietenul tau, nu trebuie sa te ingrijorezi. Prietenia, odata stabilita, nu mai are nevoie de nimic altceva. Continua, pur si simplu. Functioneaza ceva magic, un fel de vraja. Prietenii (ca si darurile) trebuie meritati. Prietenia e o forma speciala de dragoste neconditionata, tu daruiesti, nu faci sacrificii, nu ceri servicii la schimb. Daca spunem: m-a tradat, am facut atatea sacrificii si uite cum mi-a multumit,... inseamna ca e o simpla relatie de intrajutorare, e un contract de servicii intre doi oameni, dar prietenie nu e! Eu am prieteni si prietene, nu prea multi, dar exceptionali. Le daruiesc totul, dar nu am considerat ca totdeauna sunt datori sa ma ajute, nu judec asa o relatie de prietenie. Nici nu cer permanent ajutorul lor (e o forma de respect!), iar daca ma ajuta, este alegerea lor. Un prieten nu e dator sa ne care sacul nostru cu greutati, nu trebuie sa ia hotararile dificile in locul nostru, si nu e obligatoriu sa fie totdeauna de acord cu noi. Prefer sa aiba o alta parere, dar pornind de la aceleasi principii de viata si aceleasi valori. Prietenii mei sunt bucuria mea de fiecare zi, placerea de a vorbi despre multe, da a face lucruri deosebite impreuna, de a plange impreuna cand sufera unul, si de a te bucura. Nu a trait nimeni senzatia ciudata ca nu poti sa te bucuri de ceva daca esti singur? Avem nevoie de martori ca sa simtim ca traim. Mi-am lasat multi prieteni acasa in momentul in care am venit in Bucuresti la facultate si-mi lipsesc enorm in fiecare zi. Telefonul sau internetul ne ajuta sa tinem legatura, dar in nici un caz, nu este acelasi lucru, pentru ca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem strange in brate atunci cand ne este greu. Voi multumi mereu vietii ca mi-a oferit asemenea prieteni, fara de care nu as mai fi aceeasi persoana, pentru ca, datorita lor, sunt in mare parte ceea ce sunt. Pretuiti-va prietenii pentru ca ei sunt un cadou fara asemanare in lumea asta!!

craciunul de altadata

Craciunul de altadata...imi trebuiau atat de putine lucruri pentru ca aceasta minunata sarbatoare sa fie perfecta...Erau suficienti cativa fulgi de zapada si un Mos Craciun care-mi aducea ceea ce-mi doream in anul respectiv....In casa rasunau colindele ce-ti provocau o liniste sufleteasca de neinchipuit, bunica in bucatarie facea cozonacii ce-si raspandeau mirosul in toata casa, in sufragerie eu cu fratele si parintii mei...impodobeam bradutul. Imi doresc atat de mult sa mai fiu iar un copil, sa mai cred in Mos Craciun, sa mai simt acea magie a sarbatorilor. Imi amintesc cu cata bucurie si nerabdare ii scriam mosului eu si fratele meu..ii spuneam cat de cuminti am fost si ceea ce dorim de la el...de asemenea, imi amintesc cum fugeam in fiecare dimineata la geam sa vedem daca a trecut mosul pe acolo sa ne ia scrisorile...era cu totul special. Apoi..mai tin minte cum pandeam in noaptea ajunului sa-l prindem pe mosul..Vreau sa cred ca el exista totusi...exista in sufletul meu, in sufletul fiecaruia, pentru ca nu lasam sa se piarda in felul acesta niciodata copilul din noi. Patram in noi acel copil care se gandea la ce poezie sa-i spuna lui Mos Craciun, care se bucura gustand dulciurile ce erau din abundenta in preajma Craciunului, care facea nazbatii la sanius impreuna cu prietenii, sau care pornea pe ulitele din satul bunicilor pentru a-i colinda pe cunoscuti. Mos Craciun exista!! Trebuie doar sa-l scoatem din ascunzatoarea sufletelor noastre si sa-l lasam sa ne aduca putina bucurie, un zambet de copil in fata grijilor de zi cu zi, in viata ce ni se pare tot mai grea pe masura ce inaintam in varsta!