craciunul de altadata

Craciunul de altadata...imi trebuiau atat de putine lucruri pentru ca aceasta minunata sarbatoare sa fie perfecta...Erau suficienti cativa fulgi de zapada si un Mos Craciun care-mi aducea ceea ce-mi doream in anul respectiv....In casa rasunau colindele ce-ti provocau o liniste sufleteasca de neinchipuit, bunica in bucatarie facea cozonacii ce-si raspandeau mirosul in toata casa, in sufragerie eu cu fratele si parintii mei...impodobeam bradutul. Imi doresc atat de mult sa mai fiu iar un copil, sa mai cred in Mos Craciun, sa mai simt acea magie a sarbatorilor. Imi amintesc cu cata bucurie si nerabdare ii scriam mosului eu si fratele meu..ii spuneam cat de cuminti am fost si ceea ce dorim de la el...de asemenea, imi amintesc cum fugeam in fiecare dimineata la geam sa vedem daca a trecut mosul pe acolo sa ne ia scrisorile...era cu totul special. Apoi..mai tin minte cum pandeam in noaptea ajunului sa-l prindem pe mosul..Vreau sa cred ca el exista totusi...exista in sufletul meu, in sufletul fiecaruia, pentru ca nu lasam sa se piarda in felul acesta niciodata copilul din noi. Patram in noi acel copil care se gandea la ce poezie sa-i spuna lui Mos Craciun, care se bucura gustand dulciurile ce erau din abundenta in preajma Craciunului, care facea nazbatii la sanius impreuna cu prietenii, sau care pornea pe ulitele din satul bunicilor pentru a-i colinda pe cunoscuti. Mos Craciun exista!! Trebuie doar sa-l scoatem din ascunzatoarea sufletelor noastre si sa-l lasam sa ne aduca putina bucurie, un zambet de copil in fata grijilor de zi cu zi, in viata ce ni se pare tot mai grea pe masura ce inaintam in varsta!